mucuri de tigara uitate-n scrumiera
un corn uscat de cateva zile
cafeaua cu gust de cenusa
si eu
intepenita in acest "acum" iremediabil
ca-ntr-o celula fara ferestre
de-ncerc sa ma misc
miscarea se perpetueaza in cercuri concentrice
voi deveni un perpetuum mobile
pe dinauntru
intre peretii ei de portelan
cafeaua zace tacuta
zidita-n trupul meu fara ecou
doar eu
urlu de mine insami
spre nicaieri.