Cum te - ai dus!!!
Doamne, cum te - ai dus!
Ca cenusa - mprastiata - n vant.
N - a mai ramas decat,
O cruce, un mormant
si amintiri, amintiri, amintiri,
rascolite, rotite, ametite.
Nici praful de pe drumuri
nu - ti mai pastreaza urma,
Nici macar norii intunecati
nu - ti mai plang amaraciunea.
Soarele nu te mai poate privi
prin maldarul de pamant
ce - l porti deasupra.

Te vad zambind, vorbind, cantand,
Te vad venind spre mine,
( sub umbra unui pom marunt),
printre trecatori grabiti...
ametiti, aiuriti.
Toate - s la fel si le pot atinge,
Doar tu nu mai esti.
Doar tu...
Nu vei mai fi niciodata AICI.