te plimbai prin carnea mea ca o stafie cu marea in brate ma rugai sa-ti povestesc despre ingeri si zei despre bolta in care visai de-o vesnicie sa-ti scalzi genele si genunchii

intr-o zi m-ai plesnit cu o palma de aer verde peste fata si mi-ai spus ca ti-au crescut frunze uriase in suflet se leganau in directia vintului ce ti se strecura printre pene

atunci te minunai fiindca nu stiai ce se intampla cu tine dar astazi frunzele nu-ti mai incap in suflet le-au crescut ghiare si-ti sparg oasele iti smulg carnea si sangele verde

astazi nu mai esti la fel ca inainte astazi marea te poarta pe degete spre linia ce o uneste cu cerul de marmura astazi nu mai ai timp sa ramai si te duci si te duci si te duci