Azi nu vorbesc,
Vorbească Poezia
De albastru ger
M-ascund in agonia
Acestei primăveri
In care eu
Ascult tăcerea
Timpului ateu...

Azi nu mai văd
In ochii tăi iubirea
Probabil oarbă sunt
De atata vant
Sau poate că
Din suflet fericirea
Zburată e
In norii ce mă plang...

Azi mint frumos
La margine de ziuă
Cu nepăsarea ce m-a imbrătisat
In cuib de cuc,
De dragoste adio
De libertate atinsă
La zidul impuscat.