Ce-a mai rãmas, în urma ta?
Te-am citit atât de mult,
încât din tine mai respirã
azi doar un vers,
numai o clipã.

Doar atât poate face mâna ta?
Oare poți chema visele înapoi
De parcã nici n-am fi plecat?!

Azi e o vagã pretenÈ›ie
de literaturã.
rãmân bãtãile pe umãr
È™i peste inimã,
sufletul ars și
plin de zgurã,
rãstignit singher
pe claviaturã.

Azi am nevoie de liniște,
sã simt cum fuge din mine
ultima fãramã de paradis.

A fost odatã,
Când cuvintele
se îmbrãcau altfel
și miroseau
a mosc și-a brad.
A fost odatã.
Iți amintești, oare?