Se spune că eterul adulmecă după un voal roz
fin, de mătase, plecat, insă, în vacanță;

și geamurile acestea, da, sunt pictate de îngerii nopții,
un desen medieval, aÈ™ putea spune, despre
două aripi simetrice ce își îndreaptă ruga către nori,
de acolo vin fulgii și se așează seara-n pernă, cuminți.

oare ce vom visa în noaptea asta?

Buimaci de somn și de atâtea dorințe, nu ne lepădăm sinele ziua
și nu ne aruncăm pletele pe spate spunând
bine te-am regăsit, casă!
umblăm desculți de noi, cu lumânarea stinsă, fiind prea multă lumină afară;

probabil că ochelarii de soare nu sunt decât un moft, îți spun

îmi este suficient un zâmbet;
te pup și nu uita să lași fereastra deschisă diseară
te voi răpi și vom pleca, probabil, către același ținut,
către aceeași parte nevăzută a culorilor,

acolo, o prozodie, îți este dedicată.