A mai trecut o clipă.
Lasă, nici păsărilor migratoare
nu le pasă.
Se prind de cer cu o aripă,
cealalt-alunecând în gol, tresare
salvând întregul stol de-alienare.

Încă o insulă s-a scufundat.
Lasă, nici refluxului de țărmuri
vagi nu-i pasă.
Tușează oaze noi pe orizontu-apropiat.
În urmă-i umbra se răcește resemnat
ca o peninsulă de lavă-n valuri.

S-a mai sfârșit un an.
Lasă, nici acelor de ornic
nu le pasă.
Spânzurat de-al cerului tavan
pendulul vieții sângerează spornic
picături de clipe pe cadran.

A mai pierit un anotimp.
Lasă, nici pomilor de frunze
nu le pasă.
În umbra anului, un scurt răstimp,
am îndrăznit în brațele-i obtuze
să coexist cu mine-n contratimp.

28 septembrie 2001