indica doar o anumita stare:
strazi care te duc destul de adanc in gandurare
de parca ar tacea
si orasul care sfaraie de ceata

la etajul doi o lumina care palpaie
si un frigider intredeschis de iarna
nimic care sa trezeasca apetitul noptii
tu,privind oglinda din profil,
furisandu-ti degetele prin par,
ma privesti cum disec partea aceea de lume
si alunec
in filosofice cugetari despre taierea aerului si continenta,
despre imponderabilitatea corpurilor luminoase
la urma urmelor care duc acolo
unde se pierde de simturi privirea
si noaptea asta care nu se mai termina
cu mine insumi cutreierand
cu tine insati furisandu-te din lucruri cu o pudoare inefabila
incercand sa imi demonstrezi pentru a mia oara
despre decrepitudinea sufletului
in acest poem doar cu carne