dumnezeule, nu vezi cã timpul plânge?
È™i-a murdãrit scutecele; le-ai curãÈ›at tu sinuciderea trecutã?
atunci cred cã îi e foame;
fã-i baie timpului în tãmâie; È™i dã-l È™i cu balsam
ce frumos se joacã cu oamenii în spuma prostiei
dumnezeule, de ce i-ai înecat?
lasã, timpule, nu plânge;
uite, îți cresc dinții;
ai sã-È›i poÈ›i face alÈ›i omuleÈ›i : tot din carton parfumat
timpule, sãrutã-l pe dumnezeu È™i hai la culcare.