te-ai sinucis, fecioarã; cum de-ai putut îndura atâta alb?
sã mai pun pe tine niÈ™te crengi de cireÈ™ înflorit...
È™i totuÈ™i, eÈ™ti dezastruos de frumoasã;
cel mai mult îmi plac ochii tãi transparenÈ›i:
È›i-am promis cã îți fac cruce din ei...
nu-mi place cum se rotesc dupã mine

azi am o surprizã: uite, mi-am fãcut o brãÈ›arã din dinÈ›ii tãi
o port la picior - se asorteazã cu ciorapii...
de ce urlã când merg? de ce râde?
vrea sã muÈ™te È™i sã-È›i aducã fiecare pãcat pe lângã care trec...

zâmbești?