Gust și ating, miros și-aud venirea
Atâtor semne în străfund rotite.
Fac și desfac înlănțuiri sortite,
Dar nu-mi anunÈ› din halta mea pornirea.

Se-ntâmplă tot, dar patimi istovite
Ademenesc în mine nerodirea.
Înec cu scârbă gestul și privirea
Într-un șuvoi de spaime răvășite.

Când vine ceasul greu de neputințe,
Mă-ntorc la primul pas schițat târziu
Și-l port în cercul noilor credințe.

Dar mi-e străin și nu știu dacă-s viu.
Robot pierdut în spațiu și dorințe,
Îmi uit ființa într-un corp pustiu.