Ploua incet,
Parca-mi picura nouri cu sticla pisata;
Ploaie marunta
Si lumea intreaga-mi zace...insangerata.

Trec zile si zile se-ntorc zi de zi,
Cand doar ploi otelite mai trimit spre visare...
Printre cruci doar ecouri si pasi de copii
Si-s doar picuri de piatra peste-al lumilor soare.

Se lasa cortina peste-o piesa amara
Si ploaia loveste-n decoruri sinistre,
Actorii-s patati cu haruri de ceara
Caci lumini in penumbra n-ar putea sa existe.

Si ploua din ce in ce mai incet,
Cortina se lasa peste-o ultima soapta,
Ploaia se schimba din abstract in concret:
Moartea-i doar un reflex nu si-o ultima fapta.