Defectul de seră s-a resimțit acut în grădina botanică.
Detectivii cu radarul în spinare observau prin telescop
două comete de zăpadă topindu-se indiscret pe ecliptică.
Alții, printre nuferii din iaz, urmăreau prin periscop
frecvența pașilor trecătorilor suspectați a fi pereche.
În fine, cei mai bine dotați, își lipiseră o ureche
de instalațiile de ascultare înghețate de-un deceniu.
Erau martorii unui eveniment ce-ar fi rămas înmormântat
în obscurantism și mistificări hilare încă un mileniu
dacă între pupilele noastre nu s-ar fi scufundat
ultima insulă de priviri infecțios tropicale
și lumina apretată în zeamă radioactivă de portocale
nu s-ar fi spart într-o ninsoare de cioburi peste iaz
ridicând la suprafață embrioni de nuferi degerați.
Ai luat trenul când parașutau rezerve de antigel la macaz.
Eu am plecat cu ochii în cârje de sticlă, contaminați.
Ce altceva pot relata în câteva propoziții de suprafață
despre debutul monstruos al unei glaciațiuni terminale
ce m-a binecuvântat cu infirmitățile iubirii pe viață
fără să-ți pară doar ție neinteresante și banale?

6 septembrie 2001


Din volumul "Sacrificiul mirării", apărut în martie 2002, editura Pro Transilvania