atâția erau ei
sau cel puțin atâția reușisem eu să cunosc
în scurta mea carieră de geograf al sentimentelor
ne întâlneam pe câmpii ne recunoșteam după infirmitatea umbrelelor
(erau care mai de care)
simbolicii ne adăposteau în adâncul lor căptușit cu simboluri
erau niște căutări poate ale lucrurilor deja știute
un fel de înțelegere presupusă și vulnerabilă
scormoneam cu unghiile prin pământ deranjam somnul ierbii
visam în comun același idol
avea câteva perechi de mâini transparente
și mai departe nu știm
ne trezeam devorați cu trupurile schimbate
brațele mele se odihneau reticente în buzunarele altuia
pe când eu purtam la subsuori aripele unui alt mascul
și în toată acea geometrică desfigurată a simțurilor
apărea unul trăgea o înjurătură
ce mama dracului