alerg și mi-amorțesc picioare
aer în doliu, iar ceață iar dorm, obosind mă învălui în farmec
nimfomania lunii obsedează castanul, vânt roșu
păsări de tablă, rugi sfărâmate în turlă, lumânări șterse
vid deschide puls, umbra așteaptă să moară
ascuns prin viermi tic-tac-ul de tun nu uită bătaia secundei să cânte

alerg și mi-amorțesc picioare, prin gloata de oase mă pierd
univers gol cu aburi înghețați, izvoare mimând valurile mării
ridic ochii într-un miraj ca de ploaie, cavalerul îmi strânge mâna frățește
la tâmplă îmi pune glonțul să-mi dea sărut de păcate iertat

intr-un castel pierdut în liniștea puterii în miile de depărtări ce sunt
stă singur gânditor călăul spălându-și creierii de vină

sunt doar baterii de oaste
mă joc puțin cu trupuri fără viață