Te ascunzi în bordeiul tăcerii
pui enormă la ușă lăcată
nonacces bucuriei, durerii! –
urlă paza din sârmă ghimpată

Îți trimit o bucată de pâine
prin cioroiul ce-ți apără poarta –
o arunci... Of, nimic nu te ține!
Tot înjuri păsăroiul și soarta...

Tac și eu împroșcată cu hrana
nedorită de chioamba-ți rușine
ai ales să te chinuie rana
de stomac, nu de dor pentru mine