pe atunci ne rodeam visele până la sânge
sub pretextul unor frustrări oarecare
aparent nepăsători argumentam sfârșitul lumii
și alte lucruri
mărunte

tăcerile se măsurau cu glasul mulțimii
coridoarele cu pasul
spre eșafod, dragostea...
nu!
dragostea nu se măsoară!
dragostea scuipă semințe
în suflete goale
de sub fustele-i pestrițe
ne aruncăm în valuri
speranțele vulgare
spre bătrânețe le pescuim, șlefuite uniform,
jucăm leapșa cu o moarte mai bună
și uneori
strigăm fără motiv:
„mai pune fă și tu o pilă, acolo, sus!”