Coperțile să fie negre… hârtia fină - ne-apărat! O cruce se aruncă-n grabă… în auriu de preferat! Se pune un cuvânt, la început… să fie sfânt, cu Dumnezeu lăsat prin sine însuși, în sucul propriu dizolvat. Se lasă șapte zile la dospit… Așa e bine, să fie proaspăt, odihnit! Se-adaug-Adam, de Eva ispitit c-un măr felii (sau rodie zic cate-unii)… și după gust un șarpe, seva-nțelepciunii;

Dar merge greu de n-ai ingrediente: îngeri, un Dumnezeu, fecioare abstinente și oameni, popi - ce se transformă-n sfinți, arhangheli și balauri… preafericiți părinți, un Moise un Noe, un Avraam, Sodoma și Gomora, Zion și Canaan, evrei, romani, Andrei, un Pavel, un Petru, iudei și corintei se-așază și se luptă, se-omoară între ei, apoi se izbăvesc, se ceartă-n fapte, vorbe și iarăși se iubesc… proverbe, învățați, apostoli, drăcușori, un Iuda și-mpărați… se-amestecă cu Iacov, Isaia, Zaharia, apoi se face blatul – apare Ieremia și toate se încheagă cu preacurat mesia.

Se iau piroane bune - o mână de sudalme… o cruce-nsângerată - se bat cu grijă-n palme, în carnea dezosată… mai jos, mai sus… normal că și-n picioare, se chinuie Isus, se biciuiește tare.. se lasă apoi pe cruce, până săracu’ moare! Să nu vă fie frică! …se-nchide în mormânt, la ceruri se ridică, „pre’ moarte, cu moartea călcând”….

Și când coșmaru-i gata, dar după inchiziție, când mântuită-i toată gloata.. noi suntem pe poziție! Se încălzește tot la foc constant - apocalipsă… pe timp de seară sau poate de eclipsă, pe masă-n mediu ambiant: serviți un suflet dezbrăcat de haină, și-un trup ce pofticios se uită, la cina cea de taină!

Să nu vorbim de PAPA!