I pâine

Nestingherite
Buruienile tăcerii cresc prin Templul gândurilor
Vulturul se întoarce din când în când
să-mi toarcă ficații cu negrul său plisc
la porțile țipătului împotmolit
În carnea lor fiecare zgârie cum poate
câte un fir de bun-rămas
Mă hrănesc cu stele și ouă de pietre
Am fost diagnosticată cu lipsă de proteine
Și calciu… trec la regim
Dar tot îmi mai bate o ciocănitoare în inimă
Și mâine cred c-o să-I deschid
Plămânii stau decorticați
Aburind pe-o farfurie
Se-neacă pofticiosi cu-atâta aer
Dar sunt fericiți.
Calcâiele-mi aleargă singure
Aiurea de data asta
mi-am prins Degetele în rădăcini
Și părul
prin văi curge albastru Sânge

II indigo

Suferința dădea târcoale
Urlând surd printre oase
Adulmecându-mi lacrimile
Nici în seara aceea nu m-a ocolit
Cred ca are un simÈ› aparte,
Nu se înșeală niciodată
Sufletul zace-ntr-o pălărie ponosită…
…n-am avut schimbat!
mâine poate o să-l vândă
la colț de stradă, pentru o strachină
sorb din când în când
coajă de melc
picată pe-o frunză
de la masa îngerilor
și spun ‘bogdaproste’
uneori spun că s-a terminat
dar și mâine e o zi…