te rog
nu te mai întoarce cu fața spre mine
asa ne putem amagi liniștiți

e la mare preÈ› galbenul
cineva ar putea crede că-mi arde de glumă
însă în galben există ceva indecent
mi l-am socotit tacticos pe toate degetele
și nu te-am găsit nicăieri

în noaptea asta
când lucrurile par gata să-și scape ultimul secret
se aude biciul cum lovește umbra
se aude umbra cum lovește pământul

descompus un vis își pierde puterea
pământeanco
umbli prin mine amestecând nisipurile
inima mea dansează cu spicele
în ritmul disprețului
dorind adâncul de femeie a oglinzii
jumătate din galbenul meu am dorit
(o nimica toată)
înaintea plecărilor unui singur verb
care respiră peste ziua de ieri
nu doar în contul următorului amurg

e bine să lași spații albe în destin:
pentru atâtea cuvinte primești atâta tăcere

ah
și să nu uit
să nu mai vii în secolul meu
mă mut
mi-am vândut galaxia
în schimbul cetății cu miros de cimbru