Să mă privesc mereu ca în oglindă,
Să văd ce știe trupul meu să facă,
În ce ungher de suflet se dezbracă,
Sorbind cu cerul gurii o colindă.

De-nchid un gând, cu mintea mea opacă
Și gestul dur mă-ntâmpină în tindă,
Însângerate vorbe să aprindă,
Atunci voi ști că ziua mi-e săracă.

Înlătur gustul fad ce mă reține ,
Sperând că-n veci pe arca mea va fi
Un loc de zbor spre depărtări virgine.

În tot ce fac și-n tot ce va spori,
Va trebui să știu mereu de mine,
Să nu mă uit în drumul meu de-o zi.