și pentru că ne ancorasem iubirea în blazare
am naufragiat besmetici pe un recif esențial
unde sentimentele s-au regăsit spate în spate
valsând o tăcere pe arpegii impuse
adulmecam cu jumătatea înflorită
izul unui sărut pe umerii goi de alge
de fiecare dată îmi curățam gândurile în grabă
de ghemotoace de cuvinte pereche
acoperind interstițiile tăcerii
tu le prindeai supus preÈ› de-un fior
și le redefineai în perle
acoperindu-mi ritmic glezna inertă

iubirea noastră părea abreviată
dar ecoul, ecoul ei ne asurzea simțurile
cutezând până la aripi de înger