Visez cum păsesc
printre dimensiuni pierdute
în noaptea unei vieti
nebăgate în seamă.
Simt cum radacini de asteptare
îmi cresc din genele obosite
de gestul clipei nesigure.
Mi-e atât de teamă,
acum, când totul dansează
în lumina de muzici.
Beau din paharul unui ideal
si adorm când picături
de sperantă îmi picură uitare.