morții se nasc vii și vor să traiască
mai mult, mai bine, mai repede.
deviza muritorului este foamea
pe când din măruntaie se nasc guri
ce cască hăul. să pierdem sfârșitul,
dacă ar fi să câștigăm macar și un cub de zahăr;
printre dinți să sfărmăm începuturi
și’apoi să le scuipăm ca pe continuări.

dacă vreodată voi privi marea
și’n spate stoluri de cocori
care pleacă spre bălți virgine...
și nicicând harpele ierburilor înalte
cântate prin degete de vânt
nu vor fi chemat
mai puternic si mai obsesiv ca acum
la infinite reîntoarceri spre un paradis.