Când m-am uitat în sufletul meu gri,
m-am bucurat să văd că exista acolo
o flăcăruie vie și așa ar fi rămas mereu
dacă nu ai fi stins-o perfid de dincolo.

N-am să-ți primesc privirea falsă-napoi
nici n-am să merg înainte cu capul plecat.
Timpul s-a distrat pervers cu unul din noi
n-a mai lăsat loc de iubire nici de păcat.

Asadar, au mai trecut inutil două milenii
fără să se fi întâmplat nimic nou în iubire.
Ce mai contează trecute sau viitoare decenii
pentru suflete condamnate la neîmplinire?

16 decembrie 2000

Din volumul "Anotimpul licuricilor",
apărut 15 aprile 2001, editura Pro Transilvania