spune-mi
tu chiar vrei să îți împachetez
curcubeul sufletului meu
și să-l expediez
într-o scrisoare solară
în loc de cuvinte
e un simplu curcubeu
pictat din acea mare iubire
în care ne-am scăldat noi
atemporal pe el mai răsună și acum
scâncetul ploilor târzii
prin care urcau visurile desculțe
pentru încă o noapte
culorile se sprijină într-o doară
de capetele adormite ale ierbii
respirând prefăcute
ultima îmbrățișare
rogvaiv portativul ne găzduia vremelnic
notele frământărilor
iar noi falsam adesea melodia
începutului perfect
tu chiar vrei să ți-l împachetez

mai bine urcă
în primul curcubeu
și vino la mine
să ne-amintim de ploile târzii
cu norii lor cu tot
pe care nu știe nimeni
să mi-i numere