poate doar eu
m-am trezit
in dimineata asta
cu chef de vorba.
am alergat la tine
si am deschis bratele
ca sa...tac.
te-am gasit
cu gandurile
ghemuite pe inima ei.
nu-ti voi putea spune
stai si nici pleaca
atunci mai bine tac
fara alte iluzii
fara alte aluzii
m-am prefacut a fi
perdeaua intunericului
nu stiai cata lumina
aveam astazi in suflet
de ce sa zburam
in cercuri?
mi-am aruncat pe mine
un ultim halat
si am privit miscarile tale
stiai cata nevoie de aer
afisezi uneori?
dau scaunul acela deoparte
si mai deschid un geam,
inca mai miroase
a umed afara,
nu te asteptai sa tac
erai pregatit
pentru replici matinale
nu pentru zambet
nici pentru mine.
stiu ca nu ma intelegi
nu vei reusi niciodata
pentru ca nu muscam
din aceeasi inghetata
am uitat
ce chef de vorba
aveam
te-am privit cum plecai
am inchis inca o usa
in urma noastra,
din cate fire de nisip
se construieste
un castel?
ia-mi inelul acesta de foc
de pe inima
am ars
fara sa intreb
daca am voie
acum stiu
ca in urma focului
ramane cenusa,
nu-ti apartine,
plec inca o data
fruntea aceea
fara uimire.
n-ai uitat nimic?
_nimic din ceea
ce n-ai vrut tu
sa uiti_
tu cu inimile tale
eu cu plimbarile
catre padure
nu stiai,
ca vara putem gasi
vreascuri?
noi vom colinda
frunza cu frunza
si voi incerca sa uit
ca nu vom vorbi
niciodata
ACEEASI LIMBA.