Lumina si spaima se-aduna in ochii sticlosi
se transforma treptat in lacrimi pline de vorbe
gangureli anonime rostite convulsiv in soapte
franjuri ornate in cuvinte si pasi lenesi
se aseaza la marginea prapastiei
iar un gand murdar ce alearga
neuron cu neuronm
clacheaza tentatiei.


Sa ma arunc?
Intrebare pe culmi patimase
fara vlaga se supune intr-un sens inocent
si ceasul bate tic dupa tac pana la oprire
mai sunt cinci secunde de zbor intr-e veci si prezent
iar sensul se descifreaza in ritmul tobelor muribunde.

Umbra e rece si din ce in ce mai aproape.