Sortit sã fiu eliberat de timp,
Aventura nu m-aÈ™teaptã-n prag,
ÃŽn Crãciunul sinelui sunt îmbrãcat în alb,
Iar noaptea îmi apare-n nimb.

Lãsat sã mã tem de frica ce-mi va fi,
Durerile mi le-am ales pe plac,
De-atâta întuneric nu È™tiu ce sã fac,
Nãscut fiind pentru a te rãtãci.

Cuvântul sã nu-mi fie È™ters,
O rugã se înalÈ›ã din mâini împreunate,
Mã încãpãțânez sã freamãt în zile-ngreunate,
LecÈ›ia de umilinÈ›ã o-accept în fiecare zi.