Dor de casa ma cuprinde
ÃŽn ajun de Anul Nou
Trimitând pe cai de unde
Prietenilor un cadou.


Un cadou ce-i o urare
Pentru pace si dreptate,
Pentru fericire mare,
Pentru a lor libertate.


Cu zâmbet si voie buna
Ma gândesc la tara mea,
Pe crestet port o cununa
Ce-i desprinsa adânc din ea.


O cununa de mândrie
Pentru sânge stramosesc
Si cu o dorinta vie
Ca pe toti sa îi cinstesc.


Sa închin acum paharul
ÃŽn cinstea ce-am mostenit
De la tara cea batrâna
Si stramosii ce-au murit.


Dulcea vorba româneasca,
Si un lung bogat sirag,
Umor din viata sateasca
Ia ce o port cu drag...


Un sirag de datini multe,
Pe care le pretuiesc,
Zicatori si povesti scurte,
Eu pe toate le iubesc.


Muzica cea olteneasca,
Vorba moale din Banat,
Ciorba cea moldoveneasca,
Atâtea am de-nsirat...


Transilvania frumoasa,
Unde mama m-a nascut,
Varza à la Cluj gustoasa
Si locuri unde-am crescut.


Am respect pentru cultura
Ce românii o avem
Si pentru împletitura
Fiintelor ce suntem.


Multumiri trimit acuma
Celor dusi si celor vii,
Bucurie-ntotdeauna
Si îmbelsugare în vii.


Soarele sa straluceasca
Pe plaiuri de neuitat,
Recolte sa încolteasca
Lanul fie-mbelsugat.


Fie hora cât de mare
Pe Câmpia Româneasca
Fie tara-n sarbatoare
Si mereu sa înfloreasca.


Pruncii ca sa creasca-n pace,
Oamenii sa fie buni,
Într-o zi ma voi întoarce
Sa le dau flori în cununi.

(Copyright, December, 1983, New York City)