Nici un nor pe cer - nici o stea.
Scriu doar cuvinte tăiate;
în două.
Și foaia se umple sub mâna mea.
E-o foaie plină pe verso
de vorbe,
pe față-i mânjită de gălbenuș
de ouă și ciorbe.
Scriu ca o șină de tren
mânjită de sânge,
scriu ca o lacrimă pe-obraz,
ce-l taie
si plânge,
scriu ca un bou ce ară
pământul,
scriu ca un vis ce-mi
cutreieră gândul;
scriu ca ideea ce-a declanșat
revolta,
scriu ca țăranul
ce-și strânge recolta.
Scriu și iar scriu
și nu mă opresc,
scriu cu avântul
unui dans nebunesc,
scriu și iar scriu
ca o febră în tâmple,
scriu ca un râu ce
rupe un munte,
scriu ca o stea căzătoare
ce-alunecă iute și cade în soare.
Scriu ca un nor ce tună și plouă,
scriu ca o cloșcă ce șade pe ouă.
Scriu doar cuvinte tăiate în două.
Scriu și mânjesc coala cu sânge,
pe ambele fețe.
Și plânge...


19,febr,1997