„Vreau să-ți răsară inima
în formă de lună plină”,
îmi spunea într-o noapte
care nu putea să fie
decât înaltă și sonoră...

Pâlpâirea blândă
a dimineții iubirii
îi încălzea vocea
care nu putea să fie altfel
decât... catifelat tremurătoare.