Un prinț din Regat îndrăgind vânătoarea
Prin plebe în goană cu jeep-ul trecea.
Cu el spp-iști deschizându-i cărarea,
Suna din sirenă prelung și-ndemna:

-Veniți să vânăm pe-a țării coclauri
Vânatul de preț ce îi zice și vot,
Așa noi păstra-vom cununa de lauri,
Așa vom lovi pe dușmani peste bot!

-Stăpâne, ziceau servitorii gonaci,
Vânatul acesta la fund s-a cam dat,
Nu prea mai ascultă de-un timp de cârmaci
Și-n ultima vreme e cam greu de-mpușcat.

-La țară, la țară, cu porcu-n coșar,
Acolo-i ascuns pârdalnicul vot!
Să mergem acum și-ntr-un gest temerar
Lua-vom godacul și marele pot.

-Ce țară, stăpâne? e jale, prăpăd,
Ziceau servitorii privindu-l isteÈ›,
Þăranii de-o vreme-n povești nu mai cred
Iar scroafa de mult este moartă-n coteț.

-În fabrici, uzine, să mergem atunci,
Acolo-l găsi-vom precum eu socot!
Să-l luam de urechi, să-l scoatem pe brânci,
Să-l punem în tolbă și în urnă pe vot!

-Stăpâne, ziceau pajii făcând ochii mari,
Fabrici, uzine de mult sunt vândute,
Iar azi, să fim sinceri, muncitorii-s mai rari
Decât capra cea neagră și cocoșul de munte.

Dar prințul trecea zâmbitor înainte
Privind cu speranță, atent la sondaj,
Gândea strategii, le-mbrăca în cuvinte
Pe votul obraznic să-l prindă-n baraj.

Dar vai! sub luceferii palizi ai serii
Cum sta în amurg, așteptând rezultatul,
Furat oarecum de splendorile verii,
Vânatul din cuiul cătării-i luă altul.

-Ce fiară ciudată mă umple de sânge
De nu nimeresc la jeep unde-i scara?
Ce pasăre neagră stă-n lună și plânge?
O fi mădălin, acordându-și vioara?...

-Stapâne, băsescu, îl știi, matelotul,
Chiar el ți-a luat fața, cu-a lui gașcă de draci.
Ascultă cum fuge în brațe cu votul...
Dar prințul răspunse-ntorcându-se – Taci!

-Mai bine la Cornu să mergem acuma,
Rosti muribund, cu un gust de venin.
Atunci asfinți după creștete luna
Și Cornu-și pierdu vânătorul. Amin.