Ne urmăream unul pe celălalt în tăcere,
în tăcere ne urmam unul pe celălalt,
cuvintele explodau in jurul nostru
ca niște semințe de "gura-leului",
ne era teamă de respirația noastră agitată,
de faptul că mâine s-ar putea să nu ne mai vedem,
dar ne urmăream în tăcere și în tăcere ne urmam
pașii care aiurea alergau pe alte străzi decât ale noastre,
dar ne urmăream în tăcere și în tăcere ne urmam,
treceam unul pe lângă celălalt în fiecare dimineață după-amiază seară
clopotele strigau după noi "uau uau ce pereche absentă
fiecare se uită după celălalt
se urmăresc cu privirea
se întreabă în sinea lor -
uau uau - ce cuplu asimptotic,
unul sau altul când sus când jos,
ăștia doi sunt ca ADN-ul -
uau uau" strigau clopotele după noi
noi noi noi
ne alergam, ne hăituiam privirile după celălalt
melcul scărița ciocănelul strigau uau uau
ochii ne explodau din orbite
și făceau răsuciri complicate în aer.
"Ce vrei, dacă nu te știu?"