Nu e normal
Să mă întorc din pământul din care am ieșit
Și încep o căutare în banal,
Pregătindu-mă să mă așez unde se va fi nimerit.

Nu e normal
Ca eu să port sandale prăfuite și cămașă de urzică
Și aștept un alt sens universal,
O taină care știe până unde mă ridică.

Nu e normal
Să fie-n interiorul meu atâta alb și negru,
Dar acum mi-este egal:
Albul vrând să râdă, negrul stând să moară,
ca orice om integru.