clownul Gagarin are un ochi de sticlă
a îmbrăcat ziua pe dos
îl latră cîinii la garduri are neșansa să calce o coropișniță
din clipa aceea orice parte a zilei putea fi dosul sau fața
coropișnița era moartă definitiv
să mori sub talpa unui clown într-o zi ploioasă
e ca într-un film sovietic în care toată lumea are epoleți
“tovarășe arlechin astăzi sărbătorim ziua cosmosului
vezi, de aceea la noi în cartier nu cad meteoriți
de cînd cu tovarășul Gagarin știm să ne ferim”
Gagarin însă nu știa de coropișniță
clownul cu ochiul de sticlă era Gagarin care știa de coropișniță
toată lumea avea să șoptească în acea după-amiază
“soarta coropișniței nu putea fi prevăzută decît în programul partidului”
deci dacă mizeria nu se dezlipea de talpă și nici de conștiință
cel mai bun lucru era mersul înainte pentru că și clownii merg uneori înainte
spre autobuzul călduros unde toți deveneau un orășel al prieteniei fără trotuare
să nu faceți glume
e trist să vrei să uiți moartea unei coropișnițe
chiar dacă te cheamă Gagarin și ai îmbrăcat ziua pe dos
pentru clown autobuzul a fost mereu un loc sentimental intim
un loc al atingerilor al tandreții al surprizelor plăcute
acolo își tămăduia tristețea prin cure zilnice de pipăit
întotdeauna cobora din el un clown schimbat transfigurat
așa se va întîmpla și astăzi în cea mai perfectă zi de marți
coborîrea îi va fi într-un fel o descălecare
rămășițele coropișniței se vor odihni acum în mușamaua înnegrită a autobuzului
programul partidului va fi îndeplinit punct cu punct
mirosea a deodorant și a cornuri proaspete
pînă și soarele ieșise din nori zîmbind patriei