I

Sa cauti un cuvant ce nu exista
si sa asculti cum timpul devine des.
Un cuvant
pe care l-ai auzit, si brusc
simti ca nu exista...

Ca si cum ai sari dintr-un somn,
unde nu se vorbea in litere,
unde nu se vedea in vedenii, si
nu se auzea in strigate

Stranie petrecere - curgere
a unui fel de firesc
in altfel de firesc
si staruinta-a inimii in trupul
unei lumi
care uraste trupul...

II

Legatura suava, reazem, prezenta si gura,
dar mai ales dinte,
dinte al ideilor

O, prietenia cea cu care musti...
Numele ei,
fara de nume, la randu-i,
desparte sinele de sine
facandu-l sa-si devina sie insusi
hrana indestulatoare...

III

De-as mai fi copil, ah, Doamne,
fiece prieten, dinte de lapte mi-ar fi...
Dar nu mai pot sa spun aceasta
cand sfoara de matase a timpului
legata de manerul cel de aur
al portii, mi i-a smuls
pe toti!...

IV

Rupt.
Rupta gingia alinata numai de cuvinte,
neputand sa musc nici macar
ceafa vorace - a animalului solar.
Apt doar sa sug un lapte acru
din tata unei amintiri diforme.
Si totusi
incapatant si sacru,
ma intind peste secundele enorme,
gemand de reci dureri, strigand
cresterea dintilor de piatra.

V

Vai, daca nu mi-ati rupt atunci urechea,
vai,
daca nu mi-ati smuls timpanul
inghesuit de trupul de fiara
al adevarului!

Vine o varsta
cand adevarul
nu mai suporta martori

Stau intr-un colt pravalit
si timpanul
mi-l las zdrentuit de o taina
Vine o varsta pe care
adevarul o vrea singura.

Smuls din copilaria comunicarii
sinelui cu sine,
album enorm al meu, de Moby Dick
se lasa harponat.
Prieteni, voi - carji de noapte
ale Eternului schiop...

VI

Noi am vorbit impreuna vorbirea
acelor trupuri care nu mai sunt
Ficatii ni i-am pus pe masa-n cor, zicand
prezentului ca seamana cu fierea
Spranceana cu spranceana, rand pe rand
acvile au lansat spre-alaltaierea

Si-am spart cristale-n pumni ce nu erau
ai nostri de acum
si stinse rugurile, le-am fost intrebat
daca mai au
vocala "u" din fum...

Noi ne-am fost transplantat gandirea
lent si unic, in vorba spusa
desi se-mpotrivea cetirea
de alfabeturi - si apusa
a hieroglifei care stie
mereu o alta-mparatie

Vazuta, vremea nu mai ameteste
miscand in trupuri tandrul os
"Este" de acum
e-un altfel "este",
mai lent si mai umbros

Pentru ce nu e, maxilare
mai noi, mai harbe, -
si alta stirpe e, pentru miscare
maini singuratice, mai strambe

Din unul si cu unul si cu unul,
ramane pan' la urma unul,
cel care e mereu de fata,
inspaimantat ca are fata...

VII

In gradina Ghetsimani
vin la Domnul in genunchi,
pregatit de moarte, Doamne,
visul ti-l marturisesc

Am venit din nou la tine,
cu mine si cu ai mei
cu din sapte, sase numai
cu din patru, numai trei.

Ah, pierzarea are fii
si nepoti si stranepoti
Numai tu poti ca sa fii
pleoapa-nchisa peste toti

Bratul meu cel drept si stanga
barbia si gura, ochiul
soldul, umerele, tampla
farmecul si dedeochiul,
calmul si nelinistea
lanurile, linistea
pamantul si marile
toate sunt pierzarile
stelelor - faclii
pasarilor - mii
tandrului lin dingur
celui mai cel singur
facand nunta trista
cu ce nu exista.