A sângerat o toamnă la plecarea
Din lumea asta veșnic în derută
Și-am coborât uimit aceeași rută
Pe care-a fost de la-nceput urcarea.

Mă văd bătrân, aproape de o sută,
Apoi bărbat agonisind mișcarea
Și tânăr brad râvnindu-și adăparea
Din zbaterea de flamuri pe redută.

Adolescent, am revăzut prin ceață
Iubiri tăcute, spaime ce mă rup.
Am coborât avid în dimineață

Și iată-mă copil cu dinți de lup.
Acum când viața mi-a trecut prin față,
Mai pot spera să dobândesc un trup.