corpul tău s-a pliat în două
împarte lumea în
jumătăți de pământ și de cer
brațul meu arcadă peste timp
te cuprinde sub ea

mintea îmi este un coș cu fructe dulci
te hrănesc cu suc proaspăt
în fiecare duminică dimineața
zâmbete se încurcă în lobii urechilor tale
stele se rotescîn jurul lor
în sensuri circumstanțiale de timp

degetele tale strigă pe pielea mea linii feroviare
călătoresc cu ele senzații străine
la fiecare macaz
luna roșește timidă
albul străzilor cerului se umple de parfum
miroase a cercuri și tei

corpul tău s-a pliat în două
soarele apune după coapsele tale
sunete înfundate aleargă cerul
îl prind pe la colțuri
și-l sărută tandru.