amanta noastră de cânepă
ne scria dintr-un loc necunoscut ne spunea
uitați am zece uriași și ei au la rândul lor câte zece fete uriașe fiecare
puteți veni să locuiți într-una din ele
și mai departe ne povestea cum reușise ea să realizeze
prima expoziție de sculptură în cânepă
cum umbla prin ierburi în diminețile fără formă
în care timpul adormise în păsări

fiindcă noi eram prea tineri nu ne puteam decide
oscilam între zborul nocturn
pe care îl practicam alături de niște minunate tinere navigatoare
și teama plecării
pentru a ne mai întrema
ne băgam până la gât în pământ
și adormeam acolo