Când luna pe cer s-a aprins,
ca un bec ofilit,
dar care s-a stins,
atunci când tu ai venit.

De unde, și cum ai venit,
eu nu-mi mai amintesc,
dar parcă mi-ai șoptit
că vrei să te iubesc.

Cred că tu ai stins luna,
atunci când ai venit,
și mi-ai întins mâna
și oasele mi le-ai zdrobit.

Aprinde iarăși luna pe cer,
zeiță rea și răzbunatoare!
Un singur lucru-ți mai cer:
Þine-mă la picioarele tale!