nici o opunere

oasele ma trag spre pamant
cand parul imi flutura-n vant,
dar nu am cum sa ma mai opun,
ca-s in camasa de forta si-s declarat nebun.

pamantul asteapta doar un stranut,
sa zboare din el Duhul Sfant.







Te-am asteptat

parul tau, aur la culoare,
stralucea ca graul, vara,-n soare,
si cresteai, cresteai pe zi ce trece
insa ramaneai tot rece.

asteptam mereu vara sa vina,
te asteptam iubita mea straina,
asteptam sa te intorci la mine,
caci imi era tare dor de tine.

si de cand te-astept ca sa revii
am imbatranit, am nevasta si copii,
dar tu nu vii decat la mine-n gand
si-am obosit asteptand.

imaginea ta imi este tot mai vaga,
te-am asteptat viata mea intreaga,
dar tu nu ai venit
si tot asteptandu-te,...am murit.


10 noiembrie 1997