SPERANÞE ÎN VAN…



Plouă încet și seara-i târzie,
Totu-i adormit, strada-i pustie.
Tu ești departe, ai uitat de mine.
Inima-mi tresaltă, plânge după tine.

Zilele trecut-au, una după alta,
Mereu în gând îmi blestem soarta.
Mă gândesc la tine, de ce nu mai vii,
Să mă iubești din nou, alături să-mi fii?

Aștept în zadar un semn de la tine,
Un gest de-mpăcare, dar el nu mai vine,
Speranțele mor cu fiece oră-n plus,
Și totul se transformă într-un trecut apus.