Un vis de iarnă e afară,
O feerie alb-albastră
Și chiar și florile din glastre
Îmi par acum că sunt albastre
Și strălucirile de astre
Pe-un cer senin și fără pată
Îmi par că sunt doar năluciri,
Doar fantomatice sclipiri…
Dar nu-i așa, e realitate
E-o feerie ascunsă-n noapte…
Un vis de iarnă e afară
Și sufletu-mi e vesel iar,
Sunt fericit și sunt vioi
Și jur că nu voi mai privi înapoi
La triste ierni fără zăpezi și fără bucurii

Mi-aduc aminte că eram copii
Strigam, țipam, urlam
Când cu săniuța ne dădeam…

Suntem adulți de-acum
Și viețile ni-s complicate…
Privesc afară, este noapte
Și la fereastră se aud șoapte…
E-o feerie alb-albastră
Și singura floare din glastră
Se ofilește încet-încet
Și totu-mi pare desuet…