îi place să sară pe arcurile șirei spinării
și să zdrelească tavanul
de podeaua cariată despre care spunea
că îi place să înghită orice,
în afară de propriul ei corp, iar el era norocos,
pentru că se născuse din podeaua aceea
și astfel, putea s-o încalece
ba chiar uneori îi era permis
s-o confunde cu tavanul
și să le scrijelească cu numele său, Egnub,
omul șurub căruia-i place să sară în casa liftului
și să-și aprindă în ochi telescopuri
cu care nu se văd niciodată stelele;
dar craterele din clădirile vecine
poate parcă să le zărească, și-i mai place,
să iși ia diminețile scara în spate
și să umble până la străzi înfundate
de unde să escaladeze casele mai înalte
ca mai apoi să facă bungee
și să se îngroape în capacele de canale
de unde face jumping
pe deasupra timpilor morți, și revine,
în camera tavanelor cărora le place
să-și carieze podelele