Un sat între dealuri pierdut se arată
Acoperit de-a soarelui roșie pată
Și-mpietrit pe-o vatră de vreme uitată
Stă șarpele casei cu ochi de săgeată .

Sânii copilelor saltă sub ie
Și hora se-nvârte într-una
Și colbu-i cuprinde și-i prinde furtuna
Pe cei ce-n dans mi se desprind de glie .

Vene umflate de sângele vieții
Se-ntind pe-al flăcăilor trup
Mișcarea-i în aer mișcarea-i în suflet
Și-n așchii mișcarea secundele rup .

O aripă mare de înger se-ntinde
Spre satul acela în dealuri pierdut
Și-argintul aripei tot colbu-l cuprinde
Și-i aduce-n prezent pe cei din trecut .