te privesc prin transparența înșelătoare
a fiecărei adieri tăcute
ai gesturi ritualice
împletire discretă de grădină japoneză
și de sclipire medievală a Tamisei
visul unei nopți de vară
în trei versuri cu formă fixă

ai scos cel mai bun serviciu de cești
irizate cu dimineți de duminică
și ai ales o aripă de fagure
să ne aștearnă pe gene
iluzia perfectă de septembrie timpuriu

îmi sorb rația zilnică de dor
cu buzele arse
topind porțelanul
într-un surâs