cînd am început să ucidem copii
ne plictisisem
de priviri de viol de cadavrul din noi
paianjenii se cățărau pe pleura lui pergamentoasă
ne gîdilau nesuferit
era tot ce mai puteam simți înăuntru greoi
bălăngănidu-ne saliva
întunericul acestui ghem de noroi
tremurau încheieturile antebrațelor a nesomn
se zdreleau fluierele picioarelor de colții hăului
uneori cădeam în sus îmbrățișați în aripi ciuntite
demonii scriau la tablă sprințar
bine ați venit în noul an școlar
acum veți muri doi cîte doi
au înflorit gloanțele în burta copilei
mamei tale un buchet de garoafe vom trimite
de carne de os
fotografia învățătoarei răstignită pe dos
în prima pagină a catalogului
și sfios
așa cum spuneți voi
poezia primelor litere din alfabet vom rosti
abecedarul morții s-a deschis astăzi
la pagina despre copiii goi

urlau cîinii gîlgîind sînge
undeva cerul începea să plouă
ne scuipa ne spăla
era prea tîrziu
iadul învinsese în noi