Lăsam in urmă așezările umane,
ÃŽn pas vioi porneam spre glia verde
Și n-am luat cu noi poveri de
Drum,nici amintirile-mormane.

Am fost uitat izvorul, de la faceri
Acum era o trecere bătrână de ape
Ce spulbera lumina in afaceri
Mărunte și sclipinde peste poate.

Apoi și caii-n urmă i-am lăsat
Și-am coborât mai mult în câmp întins
Și cerul gurii iar era uscat
"Și-n jur cât vezi cu ochii necuprins"

Dar m-am trezit într-un târziu spre zi
Mahmur și înglodat în datorii
Pe creasta unor mări interioare
De sânge tot pe mâini și pe picioare
Pierdut și-mprăștiat atemporal
Cu tălpile rănite de coral
În cioburi de senzații și borcane
Printre alămurile băilor romane.