o dragoste


sfios fiind sărutul
se prefăcu-ntr-o blândă adiere a privirii
și-mi bate inima așa de tare
mi-e frică c-o să-mi sară să prindă luna de picioare.

ia uite cum aleargă stejarii fără ochi
în noaptea fără gură și eu cum beau fără măsură
și flori și păsări…
fiorul tremurat cum ne-a surprins
șoptind inele de cuvinte muiate-n galben praf de lună...

hmmm…
și ce mult seamănă-ntre ele
clipele orele erele te iubesc de-o secundă?
te iubesc de-o veșnicie?
cine știe?